Copilăria lui Icar
Vă mulţumim pentru interesul arătat testelor din clinica noastră, domnule Vogel.
Vom vedea dacă sunteţi compatibil.
Veţi primi rezultatul prin poştă.
Foarte bine.
Mulţumesc.
Domnul Berthoud.
Ca să vă spun drept...
chiar oamenii de ştiinţă pot fi uneori problema.
Nici nu îndrăznim să ne gândim la urmările descoperirilor noastre.
Eu şi echipa mea nu evaluăm progresul prin cifre:
„Vom prelungi viaţa cu X ani". Toţi spun asta.
Dar diferenţa majoră se găseşte în perspectiva radicală...
în care noi vedem fiinţa umană.
Nu pretindem că un om poate trăi mai mult,
ci doar că fiinţa umană poate fi nemuritoare...
iar corpul său este indesctructibil.
E adevărat că până astăzi această afirmaţie era contrazisă
de comunitatea oamenilor de ştiinţă.
Şi de natură.
Natura a creat celulele noastre şi le-a dat capacitatea de regenerare.
Dar, din motive necunoscute...
o mutaţie genetică a omului şi a tuturor fiinţelor vii
a întrerupt acest proces de regenerare.
Cercetările mi-au permis să mă întorc în timp
şi să redau ţesuturilor noastre această extraordinară capacitate
pe care strămoşii noştri o puneau pe seama zeilor.
Va dura mult mai mult să se ajungă la nemurire.
Iar în această sală,
nimeni nu-şi poate face planuri pentru următorii o mie de ani.
Însă primii paşi sunt încurajatori.
Putem deja regenera anumite organe, şi chiar părţi întregi ale corpului.
Cum vă spuneam,
echipa mea a reuşit să controleze acest proces,
cu succes, în cazul mamiferelor.
Şi în curând vom începe
testele de laborator
pe fiinţe umane.
Încântat de cunoştinţă. Mi-a plăcut mult conferinţa.
Sunt încă multe de făcut. Să mergem.
Accidentul mi-a schimbat viaţa.
Dar nu mă voi da bătut.
M-am înscris pentru testele dumneavoastră.
Foarte bine.
Veţi avea rezultatele în curând.
E tot ce vă pot spune.
Aveţi o faţă frumoasă.
Licia, Mathilde.
Haideţi!
Pe curând.
O să mâncăm la restaurant.
Eşti bine? A fost interesant?
O prostie.
Ai dreptate. Îmi pare rău.
Sună-mă.
Aici este sauna.
Doar pun brăţara...
şi se deschide!
Domnul Krauss. Este un membru al guvernului.
De ce a venit?
Pentru un tratament de reconfortare.
Ce?
Refacere.
Sunteţi primul care va profita de o terapie genetică recentă.
- Eşti frumoasă. - Mulţumesc.
Intraţi.
- Domnul Vogel, bună ziua. Bine aţi venit. - Bună ziua.
Mă bucur să vă văd. Vom face o treabă bună împreună.
- Cum a fost călătoria? Obositoare? - Nu sunt niciodată obosit.
- Pădurea e minunată. - Aşa e,
chiar este. Unii copaci au o sută de ani.
V-aţi instalat confortabil?
Puţin cam înghesuit în cameră.
- Înghesuit... - Glumeam!
Anna vă va duce mai târziu la laborator.
- Anna? - Infirmiera dumneavoastră.
Pe soţia mea o chema Anna.
- Căsătorit? Credeam ca sunteţi... - Divorţat. Am fost însurat.
Interesant.
Mi-am pierdut soţia acum 20 de ani şi un pic.
Nu vorbesc niciodată de ea ca şi cum ar fi în viaţă.
Ştiţi care este diferenţa dintre viată şi moarte?
Viaţa.
Vă voi spune totul despre tratament mai târziu.
Veţi putea întreba tot ce vreţi să ştiţi.
Însă, mai întâi, trebuie să...
vă uitaţi pe acest contract pe care va trebui să-l semnăm.
Nu este decât o formalitate.
Vă voi lăsa să vă instalaţi în modesta dumneavoastră încăpere.
La revedere.
Ai venit pentru ceai?
Ţi-ai găsit pacientul?
Da, un avocat fără bani, care ne-a vorbit dupa conferinţă.
Excelent!
- E compatibil? - Da.
Rezultatele sunt foarte bune.
- Dar mai sunt încă multe de făcut. - Câte are?
Unu este singur...
si merge neînsoţit.
Doi...
copii albi precum crinii, îmbrăcaţi în verde.
Trei...
cei care caută ceartă.
Patru,
creatorii.
Cinci,
uşa simbolurilor.
Şase,
plimbăreţii trufaşi.
Şapte,
crearea stelelor şi a universului.
Opt?
Patrulele de aprilie.
Nouă?
O lumină-n noapte?
Da, o lumină-n noapte.
Nouă.
Cu mai puţin de 9 mutaţii pentru fiecare replicare
nu ar trebui să fie nicio problemă.
Iţi place?
Aici eraţi.
Mă cautai?
Nu, dar brăţara dumneavoastră îmi indică mereu unde vă aflaţi.
Ştim unde să vă găsim, dacă aveţi vreo problemă.
Dar nu am nicio problemă.
Brăţara ne arată fără încetare pulsul şi temperatura dumneavoastră.
Aflăm imediat dacă vă simţiţi rău.
De aceea nu trebuie să vă scoateţi niciodată brăţara.
- Nu m-am simţit rău. - Sunteţi curios...
Dar nu vă faceţi griji! Vă voi duce la profesor.
Drept înainte.
Unu!
Doi!
Natura oferă posibilităţi nelimitate, domnule Vogel.
Din păcate, cu noi a greşit.
Să vi-o prezint pe Calcides Ocelatus.
E un fel de salamandră...
care îşi poate regenera orice parte a corpului.
Am învăţat multe de la ea.
Strămoşii credeau că este un animal vrăjit.
Dar şi el a învăţat multe de la ea.
Acum câteva zile nu avea nicio labă.
Şi acela de acolo sunteţi dumneavoastră.
Celulele dumneavoastră reprogramate, pe care noi le cultivăm...
şi care creează o nouă serie de ţesuturi, piele, ligamente şi oase.
Este dovada că procesul regenerator poate fi reactivat la om.
V-aţi cunoscut deja. Fiica mea, Alice.
- Domnul Vogel... - Ştiu cine este, tati.
Sunteţi o fiinţă specială, din punct de vedere biologic.
Doar o persoană dintr-o sută are un genom compatibil cu tratamentul.
- Ştiaţi? - Nu.
- Deci, sunt norocos. - E adevărat.
Omul este o fiinţă aparte în lumea vie.
Chiar şi dintre mamifere.
Şi apropo de noroc: dacă adăugăm handicapul dumneavoastră,
scade şi probabilitatea de a fi compatibil.
Tata a fost cu adevărat norocos.
Să spunem că am fost amândoi norocoşi.
Cu cât avansăm, cu atât mai mulţi pacienţi vor profita de această terapie.
Este încă o chestiune de şansă.
Din fericire, oameni cu stare l-au finanţat pe tata, pentru a găsi soluţii.
Fiica mea are umor, când e vorba de bani.
Dar staţi liniştit,
părerile mele legate de genetică nu sunt politice, ci ştiinţifice.
- Şi filozofice. - Altruiste chiar.
Fiica mea este tânără şi idealistă.
Dar fără moarte,
viaţa ar fi greu de suportat.
Dar nu este deja aşa?
Viitorul pe care mi-l imaginez
presupune o specie mai inteligentă, mai puţin numeroasă,
care va trăi mai mult,
dar care, mai ales, va fi înţeles ceva înainte de a muri.
Dar acesta este viitorul. Noi suntem prezentul.
Pentru cină, vreţi...
Vreţi ceva?
Nu voi mânca diseară.
Pe mâine atunci, Jonathan.
O luăm de la capăt.
O luăm de la capăt.
E fata.
Anna!
Sunt Alice.
Vino cu mine.
Unde?
Vino după mine.
Aici locuiesc.
Le numim greşit himere. De fapt, sunt reale.
Însă, la urma urmei,
tu şi tatăl tău faceţi acelaşi lucru?
Nu.
Ele sunt fericite.
De unde ştii?
Am învăţat să le ascult.
Uite.
Acolo.
Din nou.
Haide.
Te-a recunoscut.
Pot vorbi cu noi.
Cunosc calea.
Calea?
Calea vieţii.
- Cred că am o problemă. - Ce anume?
Nu mai funcţionează.
Vrei să te întorci?
Nu.
Poţi auzi copacii?
Nu-i mai aud de mult timp.
Aţi semnat contractul?
Cred că e o glumă.
În caz de nereuşită, voi fi considerat responsabil...
Este o clauză obişnuită pentru un test clinic.
Este vorba de un experiment care se realizează pentru prima dată.
Nu semnez.
De ce?
Vă daţi bătut?
Când sunteţi atât de aproape?
Renunţaţi la orice speranţă
de a fi din nou cu cineva?
Cine v-a spus?
M-am interesat în legătură cu Anna.
Domnule Vogel,
fiica mea este o fiinţă specială.
De când era copil, suferă de o boală genetică rară.
Are nevoie în permanenţă de supraveghere medicală.
E tânără.
Corpul ei este fragil.
Nu poate face ce fac fetele de vârsta ei. Înţelegeţi?
Dacă vreţi să vă ajut, trebuie să-mi spuneţi totul, să aveţi încredere în mine.
Totul?
Încredere...
Sunteţi pregătit?
Licia!
Nu o lăsa pe jos. Ia-o în braţe. Atenţie!
Fii atent. Totul este în ordine.
Ce are?
Nimic serios. I se întâmplă des.
Dar e foarte fragilă. Un şoc ar putea s-o ucidă.
Atâta vreme cât rămâne aici, putem...
Vă simţiţi bine?
Soră!
Respir sub apă.
Ca un peşte?
Ca un copil.
Nu m-am simţit niciodată aşa rău până acum.
Nu e nimic grav.
Ştiu.
Corpul trebuie să se obişnuiască. E normal.
Da,
e normal.
Noapte bună.
Rămâi!
Te rog.
Rămâi.
Păstrează-ţi energia pentru tratament.
Nu mai vreau.
Domnule Vogel.
Treziţi-vă.
Treziţi-vă!
Aţi întârziat.
E prima oară.
E un semn bun.
Profesorul vă aşteaptă.
Mai bine dormiţi.
Spune-mi ce simte.
Sunt eu.
Haide...
Răspunde, te implor.
Trebuie să te opreşti.
De ce?
Pentru că oamenii trebuie să moară.
Aici eraţi.
Pleacă!
Vii cu mine, Jonathan?
Soţia ta te aşteaptă.
Ai un foc?
Ce vroiai să schimbi?
Totul.
S-a terminat între noi.
Gata.
Spuneţi-mi exact ce simţiţi.
Aud zgomote în cap...
Tot timpul.
Nişte lucruri ciudate... Nu-mi amintesc... Eu...
Sunete.
Nu vreau să mă opresc, dar...
Corpul nu este pregătit.
Nu vă pierdeţi curajul.
Crede că regenerarea piciorului are anumite efecte fizice.
În special, ceva ce nu anticipasem.
Ce anume?
Este eliberată trauma provocată de pierderea piciorului.
Spune-mi,
când visezi, cum te vezi, de când ţi s-a amputat piciorul?
Este important, ca să-ţi revii.
Cum te vezi în aceste vise?
Respir sub apă.
Şi ai amândouă picioarele?
Nu ai nevoie de picioare sub apă.
Ce-i asta?
Nu e treaba ta.
Ce se întâmplă?
Spune-mi.
Nu se simte bine.
E doar o impresie.
- Dar nu eşti speriat? - Speriat? Draga mea,
aceasta este imaginea potenţialului vieţii. Trebuie să înţelegi.
Te rog...
Dă-i drumul. Te rog.
- E absurd. - Nu poţi să faci aşa ceva.
Nu uita că o fac pentru tine.
Nu, încetează. Nu pentru mine o faci.
Daca vrei să-l ajuţi,
nu spune nimănui ce ai văzut.
Lasă-mă să mă ocup de toate. Ai încredere în mine.
E nevoie de operaţie.
Nu, nu este o tumoare.
Şi, judecând după poziţie, dacă îl operăm, va muri.
Sau va deveni o legumă.
Nu poţi fi obiectivă, când ai trecut tu însăţi prin aşa ceva.
Ce ar trebui să facem?
La început, am crezut că este un fel de organ.
Dar acum aş spune că este, mai curând, o formă de viaţă.
Care foloseşte meningele pe post de placentă.
Uimitor.
Trebuie s-o scoatem.
Nu, nu trebuie să ne fie teamă.
S-o lăsăm să crească, pentru a vedea dacă este un organism independent.
În orice caz,
simptomele se vor înrăutăţi.
Dacă îl păstrăm aici, clienţii vor observa că este...
... special.
Aşa e. Trebuie să facem ceva. Nu-l putem lăsa în starea asta.
- Ai adus tot? - Da.
- Să începem. - Benzodiazepină, clozapină, morfină.
Totul este în regulă, domnule Vogel.
Doar ceva neplăceri din cauza tratamentului.
Vă afectează simţurile, dar e ceva psihologic. Nu e nimic grav.
Trebuie să faceţi trei lucruri:
să vă odihniţi...
să vă odihniţi...
- Şi... - Să mă odihnesc.
Asta-i tot.
Mathilde vă va face o injecţie, pentru a vă ajuta să vă relaxaţi.
- Gata. - La revedere.
Am urmat procedura.
Dar acum două zile
am observat unele probleme structurale.
Şi ce înseamnă asta?
Testele erau perfecte, dar, medical vorbind, este terminat.
Are vreun simptom fizic?
Este totuşi un caz valoros pentru cercetările mele. Niciun simptom vizibil.
Cel puţin, nu în momentul de faţă.
Există doar o soluţie. Trebuie să-l scoatem de aici.
Ştiu.
Nu-l putem lăsa aşa...
în lumea de afară.
Acest bărbat este avocat.
Va face valuri.
Ştiu.
Nu ne putem asuma acest risc.
- Imaginea clinicii este deja fragilă. - Ştiu.
Investitorii bat în retragere.
Ştiu.
Ştii ce înseamnă asta, Stivlas.
Da.
Jonathan!
Jonathan...
Jonathan...
Alice?
Ce faci, copila mea?
Nu-mi place să te văd aşa. Eşt supărată pe mine?
Din cauza felului în care le-am vorbit? Cu avocaţii trebuie să fii direct. Aşa am fost.
Unde îl duci?
La clinica unui prieten oncolog. Nu vreau să risc nimic.
- Vreau să merg cu el. - Nu. Ştii că nu se poate.
Eşti sub supraveghere medicală.
I-am promis mamei tale...
Nu vorbi de mama doar când îţi convine ţie.
Nici măcar nu ştiu dacă îmi spui adevărul.
Alice.
Da?
Iartă-mă, draga mea.
Tatăl tău este puţin năuc. Pari atât de distantă.
Sau poate că eu sunt aşa.
Mă îngrijorează starea ta.
Iar dacă vorbesc de mama ta,
este pentru că am iubit-o foarte mult, la fel cum te iubesc pe tine.
Când a murit, eram sigur că nu voi mai iubi pe nimeni.
Dar apoi s-a întâmplat un miracol.
Şi te-ai născut tu.
Mă tem acum să nu te pierd a doua oară.
Înţelegi?
Asta-i tot.
Jonathan?
Am nevoie de ajutorul tău.
Trebuie sa fii transferat. Am nevoie de acordul tău.
Poftim?
Ai nevoie să începi o altă terapie.
Pe care nu o putem face aici. Trebuie să mergi la altă clinică.
Ce clinică?
M-am uitat peste teste. Există o proliferare anormală de celule.
Trebuie să ne oprim şi să începi chimioterapia. Îmi pare rău.
Trebuie să acţionăm rapid.
Cu cât mai repede, cu atât şansele de reuşită cresc.
Ia.
Încetăm totul.
Voi fi sincer cu tine.
Dacă nu faci chimioterapia,
viaţa îţi va fi în pericol.
Însă nu înseamnă că terapia a eşuat.
E doar o etapă.
O graniţă, un orizont.
Trebuie să ajungem împreună dincolo de orizont.
Trebuie să continuăm.
Am să plec.
Nu.
Ai fugit prea mult de tine însuţi.
Fugi de acea parte din corpul tău pe care ai pierdut-o.
Această parte renaşte în interiorul tău.
Reapare în inima corpului tău, în nucleul celulelor tale.
Ai încredere în mine.
Trebuie să continuăm.
Ai putea fi fiul meu. Iar eu ţi-aş putea fi tată.
Când ai venit aici, am semnat un pact. Dar nu unul faustian.
E mai mult decât atât. Dincolo de mit.
Nu mă interesează banii.
Avocaţii, acţionarii... Nu dau doi bani pe ei.
Tot ce contează suntem noi.
Ca să putem depăşi orizontul. Să trecem dincolo de el.
Şi să ne asumăm responsabilităţile, în calitate de fiinţe umane.
În calitate de zei.
Zeul devenit om.
Atunci de ce?
De ce nu-ţi tai tu un picior?
Pot să-mi tai un picior. Nu-mi este frică.
Dar nu pot fi şi pianul, şi pianistul, în acelaşi timp.
Tu eşti pianul meu cel mai bun.
Cel mai mare pian pe care l-am avut vreodată.
Crezi că mă voi opri aici?
Vom interpreta partitura. Până la sfârşit.
Împreună.
Şi ştiu foarte bine ce vorbesc.
Şi Alice ştie.
Ea a analizat ultimele tale teste.
- Alice... - Ea a sugerat chimioterapia.
Da.
Alice.
Dă-mi un medicament.
Dă-mi. D... Dă-mi...
Stai liniştit.
Îţi voi da un sedativ şi un calmant. Uite.
Nu-ţi face griji.
Nu-ţi face griji. Ai încredere in mine.
Înghite...
Foarte bine.
Mai bea!
Încă.
Bea.
Acum numără până la 10.
Vei adormi.
Dincolo de orizont.
Împreună.
1...
2...
3.
Ai încredere în mine.
4...
5...
6...
7...
8...
9...
10.
Jonathan?
Eşti acolo?
Unde eşti?
Lucrezi aici?
Da.
- Ne-am mai întâlnit? - Nu.
Ba da. Ai fost la conferinţa profesorului.
Eşti jurnalistă.
Puteţi vedea că nu este adevărat.
Şi vin cu dumneavoastră?
De unde ştii cine sunt?
Toata lumea ştie aici cine sunteţi.
Jonathan?
Trebuie să ai încredere totală în mine.
Jacques!
Eşti beat.
Vrea să scape de mine.
M-au drogat.
M-au drogat.
- 427... 18. - 18?
Intră!
Mulţumesc. Mă descurc singură de aici.
- Sunteţi sigură? - Da. Mulţumesc.
Aşa e, Jonathan, eşti pe mâini bune.
Să nu faci vreo nebunie. Ne vedem deseară.
Trebuie să ai încredere în mine.
De ce?
Spre binele tău.
Licia?
E tata.
Licia?
Jonathan?
Mă auzi?
Ia asta.
Aşa, înghite.
Mă auzi?
Ascultă-mă. Uită-te la mine. Mă auzi?
Trebuie să plecăm în seara asta. Uită-te la mine. Să plecam, da?
Ţine asta. Ia-o şi păstreaz-o în mână.
Jonathan!
Cu asta poţi intra în biroul tatălui meu.
Du-te acolo şi ia fişa ta medicală din sertar.
Voi veni dupa tine într-o oră.
Nu o pierde. Ascunde-o bine.
Eşti pregătită?
Bine aţi venit, doamnelor şi domnilor.
Aş vrea să-i salut călduros pe reprezentanţii oraşului şi statului,
dar şi pe investitorii noştri...
care sunt baza prezentului nostru şi a succeselor viitoare.
Vă rog să-i aplaudaţi.
E o seară cu totul specială pentru mine.
O dedic fiicei mele,
cea mai mare împlinire a mea.
Special pentru dumneavoastră, pentru prima oară în lumina rampei.
Fiica mea: Alice Karr.
Bine. Luaţi-l cu totul.
Aşa.
Am scăpat şi de asta. Veniţi.
Şi iată... Se numeşte trac de scenă.
Toţi am trecut prin asta, cel puţin o dată în viaţă.
Îmi amintesc că i-am văzut pe...
Chet Baker şi Clara Haskil părăsind scena din cauza emoţiei...
Cred că o putem aplauda.
O seară frumoasă tuturor.
- Tocmai au plecat. - Unde este Alice?
Alice? Credeam că este cu tine.
Verifică!
E în maşină!
- Nu se poate. Eu... - Ţi-am cerut...
să o supraveghezi.
Sună-i! Spune-le să oprească, să vadă dacă este în maşină!
Da...
Da, doamnă...
Voi verifica imediat. Trage pe dreapta.
Nu e nimic, şefu'.
Eşti sigur?
Sunt siguri.
I-a dat lui brăţara, ca să câştige timp.
Spune-le să meargă mai departe. Repede.
Conduceţi mai departe!
Grăbiţi-vă!
Mda.
Ce dracu' aştepţi? Du-te s-o căutaţi!
Mişcă-te!
Jonathan!
Jonathan!
Eşti rănit?
Nu.
Repede!
Grăbeşte-te!
Aşteaptă.
Ce tot faci? Mai repede!
Nu a fost un accident.
Strânge-mă în braţe!
E-n ordine.
Trebuie să mergem.
Vino. Trebuie să mergem.
Să mergem.
Să mergem.
Crezi că tata îmi va uda plantele?
O să le udăm, draga mea.
Alice.
Alice.
Alice!
Alice!
Şi zece,
interzice orice fel de păcat.
Şi de la zece, o iei de la capăt:
Unu este singur şi merge drept înainte.
Doi: copii albi precum crinii, îmbrăcaţi în verde.
Trei: cei care caută ceartă.
Patru: creatorii...
No comments:
Post a Comment